Articole recente

Film 2014
12 August, 2014
Film 2013
3 August, 2014
H+
Un nou format: serialul digital
27 Iunie, 2014
Tron 2010
14 Aprilie, 2011
16 Februarie, 2011
H+

H+

Un nou format: serialul digital
27 Iunie, 2014

Din start, ideea vizionării unui film disponibil în exclusivitate pe YouTube nu pare prea îmbietoare, cu atât mai mult cu cât e vorba de un serial în patruzeci şi opt de episoade (sau „webisoade”) cu durate cuprinse între trei şi opt minute. Opţiunea producătorilor filmului H+ de a recurge la serviciile popularei platforme online nu este o noutate. De mai mult timp, diverse seriale TV de succes – unele transmise şi la noi: Lost, Dexter, Battlestar Galactica – au început să fie completate cu episoade scurte, disponibile pe Internet şi menite să extindă universul ficţional, spre încântarea maselor de fani loiali. Însă un serial întreg alcătuit doar din miniepisoade poate ridica anumite semne de întrebare. De ce acest format? Ce aduce el nou? Poate fi o soluţie viabilă pentru alte filme?

În teorie, o naraţiune neliniară cum este cea propusă de H+, în care episoadele prezintă, într-o ordine aparent aleatoare, scene petrecute în locuri şi momente de timp diferite, poate beneficia de anumite avantaje specifice unei platforme digitale. Astfel, spectatorii au posibilitatea de a urmări episoadele în altă ordine decât cea propusă, de exemplu cronologic sau grupate în funcţie de personaje. De asemenea, ei pot consulta o serie de adnotări, texte afişate peste imagini cu scopul de a-i ghida prin complexitatea naraţiunii, sau pot sări de la un episod la altul folosind hiperlinkuri. Nu în ultimul rând, platforma oferă spectatorilor posibilitatea de a comunica între ei prin intermediul forumurilor disponibile pentru fiecare episod în parte. O multitudine de oportunităţi.

În realitate, pentru H+ lucrurile nu sunt atât de roze. Faptul că episoadele au fost lansate succesiv, câte unul pe săptămână, a creat o primă problemă, un conflict previzibil între neliniaritatea naraţiunii şi durata redusă a episoadelor pe de-o parte şi intervalul de apariţie pe de altă parte. Funcţionarea unei naraţiuni neliniare se bazează în mod esenţial pe capacitatea spectatorului de a reţine şi urmări mai multe planuri în paralel, exact ceea ce intervalul mare dintre episoade subminează în mod constant. Într-adevăr, câteva minute pe săptămână e foarte puţin dacă ne gândim la multitudinea de tentaţii concurente care asediază mintea între timp, făcând-o să uite detalii sau scene întregi. De altfel, această problemă a început să fie evidentă şi în cazul serialelor TV obişnuite. Nu puţine persoane preferă să descarce de pe Internet sezoane întregi şi să le urmărească în maraton, decât să aştepte săptămână de săptămână câte un nou episod. Periodicitatea formatului TV este percepută tot mai mult ca o îngrădire, ca o limitare artificială a opţiunilor, născând aşteptări disproporţionate şi frustrări direct proporţionale cu acestea. Era inevitabil ca H+ să fie supus aceloraşi presiuni. Nu puţini spectatori şi-au exprimat, pe forumuri, dezacordul în privinţa duratei episoadelor, solicitând ca ele să fie mai lungi, de măcar douăzeci de minute. Ba chiar, după apariţia ultimului episod, s-au găsit binevoitori care să le pună pe toate cap la cap şi să le ofere, tot pe Internet, sub forma unui film continuu, într-o încercare de revenire la “normalitatea” actului vizionării.

Problemele filmului sunt vizibile şi dacă luăm în calcul audienţa, destul de mică în comparaţie cu a unuia de acelaşi nivel distribuit prin mijloace tradiţionale (cinema, Blu-Ray, TV). De la peste un milion de vizualizări în cazul primului episod, serialul a ajuns la mai puţin de 100.000 pentru ultimele. Se naşte imediat întrebarea dacă nu cumva calitatea lui intrinsecă a fost elementul hotărâtor în stabilirea acestor cifre. Aparent nu. Comentariile sunt în general favorabile, ba chiar entuziaste pe alocuri, şi nu fără temei. Subiectul de factură science-fiction este interesant, fără a fi neapărat original şi, cu toate că se bazează pe anumite clişee, nu poate fi redus la suma acestora. Bugetul relativ modest nu afectează calitatea filmului, efectele speciale sunt minimale, dar bine dozate, iar personajele convingătoare deşi portretele lor, construite din bucăţi asemenea unor colaje, nu ies din sfera arhetipală. Ideea principală, transumanismul, este generoasă şi oferă suficiente teme de meditaţie, chiar dacă scenariştii nu au putut sau nu au dorit să evite o deviere de tip reţetarist către relaţia aparent conflictuală între ştiinţă şi religie, temă care acaparează discursul filosofic fără însă a oferi, până în final, mai mult decât nişte promisiuni pentru viitor. Pentru că, în buna tradiţie a serialelor de succes, episodul final introduce mai multe probleme decât rezolvă, lăsând astfel calea deschisă unui nou sezon.

Aşadar, pe ansamblu, putem vorbi de un film destul de bun care, în lipsa publicităţii masive de care beneficiază blockbusterele hollywoodiene, încă nu a penetrat probabil întreaga masă a publicului potenţial. Şi, cum nu există deocamdată bareme de evaluare pentru serialele digitale, este foarte posibil ca, până la urmă, H+ să fie declarat un succes. Iar în ceea ce priveşte formatul, o analiză obiectivă nu poate trece cu vederea faptul că acesta reuşeşte, până la final, să-şi pună amprenta asupra filmului într-un mod mai degrabă pozitiv, dându-i chiar acea notă de originalitate care, poate, i-ar fi lipsit altfel. În mod interesant, mult criticata segmentare în episoade scurte completează alegerea inteligentă a scenelor şi creează impresia că povestea este mult mai întinsă decât ceea ce se dezvăluie. În acest context, fiecare episod apare ca un moment esenţial al povestirii, de maximă intensitate, ceea ce aduce un plus de suspans, de tensiune dramatică. Să mai remarcăm faptul că aparentele goluri în naraţiune, la care se adaugă absenţa subtitrării în engleză pentru unele expresii rostite în alte limbi (italiană, finlandeză, spaniolă, germană), ar putea deranja pe spectatorul obişnuit să i se ofere totul pe tavă. Şi totuşi, povestea poate fi pusă cap la cap, cu condiţia ca acesta să renunţe la confortul detaşării şi să se implice, să facă deducţii, să completeze elementele lipsă, cu alte cuvinte să gândească. Dacă acest lucru se întâmplă, putem spune că filmul şi-a atins scopul.

Serialul H+ poate fi vizionat gratuit la adresa:
http://www.youtube.com/user/HplusDigitalSeries

Daniel Haiduc