Articole recente

Film 2014
12 August, 2014
Film 2013
3 August, 2014
H+
Un nou format: serialul digital
27 Iunie, 2014
Tron 2010
14 Aprilie, 2011
16 Februarie, 2011

Fast-forward

Tron 2010
14 Aprilie, 2011

fast-forwardUnele filme pot fi văzute aproape în întregime pe derulare rapidă. Câteva minute de timp real pentru introducere în subiect, apoi imaginile pot să curgă în cascadă, fotografii mişcate ale unor scene pe cât de spectaculoase, pe atât de banale. Din când în când, când câte una îmi mai atrage atenţia şi atunci îi acord un scurt “play”, apoi din nou “fast-forward” cu nesimţire. Iar sfârşitul vine brusc şi previzibil, confirmându-mi de fiecare dată alegerea. Nu merita mai multă atenţie.

Tron e unul din aceste filme. Mi-a trecut prin faţa ochilor în câteva minute şi a lăsat doar imagini transparente şi cercuri luminoase. Plus o idee veche, pe care a împrumutat-o din alte filme celebre şi o va da cu siguranţă mai departe, aceea că într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat maşinile vor dori să ia în stăpânire lumea noastră.

Unii ar spune că suntem mai aproape decât credem. Computerele au atins capacităţi impresionante, maşinile şi telefoanele sunt din ce în ce mai inteligente şi aproape că nu mai există aparat fără un mic creier electronic. Supercomputerul IBM Watson a dovedit că poate concura cu mintea umană chiar şi în înţelegerea lucrurilor obişnuite. Ce urmează?

De câte ori mă gândesc la asta, îmi aduc aminte că literatura şi filmele ne mai oferă o variantă de viitor. Aceea în care nu maşinile vor înlocui pe oameni, ci oamenii se vor transforma în maşini pentru a dobândi capacităţi suplimentare sau a trăi mai mult. O imagine la fel de terifiantă, dar în aceeaşi măsură posibilă, generatoare şi ea de temeri, coşmaruri şi scenarii apocaliptice.

Care variantă e mai probabilă? Care atitudine faţă de lume o să primeze? Vrem să ne exercităm puterea asupra ei până la capăt sau să atingem nivelul răsfăţului suprem, când totul în jur ar exista doar pentru satisfacerea dorinţelor noastre. Vrem să ştim cu adevărat totul sau doar să avem cunoaşterea la îndemână, în caz că avem nevoie de ea? Vrem să putem face orice sau să nu mai fim nevoiţi să facem nimic?

Poate că era maşinilor autonome e aproape şi există teama că ele vor scăpa de sub control. De sub controlul cui? Ce vom fi noi în acel moment? Nu cumva cantonarea în şabloane standard, în tipare de viaţă perfectă, a început deja să ne transforme în maşini? Să faci aceleaşi lucruri în fiecare zi, anticipat, programat, repetat. Apoi să priveşti în urmă şi să te miri că viaţa a trecut atât de repede. Ca şi cum cineva ar fi apăsat “fast-forward”.

Daniel Haiduc